Analiza cost-volum-profit și performanța (I)

Modelul costului opțiunii

CECCAR REZUMAT În articolul de față prezentăm aspecte legate de comportamentul costurilor, modelul cost-volum-profit, ecuația rezultatului și modelul costului opțiunii brută marja pe costuri variabilepunctul de echilibru, cifra de afaceri critică, intervalul de relevanță, modelul cost-volum-profit pentru un mix de vânzări, analiza cost-volum-profit și analiza de senzitivitate, limitele analizei CVP, impactul structurii costurilor asupra acesteia și levierul operațional.

Termeni-cheie: cost-volum-profit, contribuție brută, punct de echilibru, cifra de afaceri critică, interval de relevanță Clasificare JEL: M11, M19, G32 1. Comportamentul costurilor Rentabilitatea sau profitabilitatea, din perspectiva activității de comercializare, este stabilită ca diferența dintre cifra de afaceri obținută din vânzare și costul bunurilor vândute.

În condițiile în care parametrii de tipul volumul producției, volumul vânzărilor sau capacitatea de producție sunt în permanentă modificare, cunoașterea modului de comportare a costurilor în raport cu acești parametri este foarte importantă.

modelul costului opțiunii

Conceptul de costuri variabile poate fi utilizat pentru a modela performanța financiară viitoare a unei afaceri, dar și pentru a stabili repere în fixarea prețurilor. Exemple de costuri variabile sunt: materialele directe, deoarece costul materialelor reprezintă un element al costului produselor vândute; comisioanele vânzătorilor, deoarece personalul de vânzări câștigă aceste comisioane atunci când au loc operațiuni de vânzare.

Care este costul de oportunitate

Costul manoperei directe nu este un cost variabil în cazul în care forța de muncă productivă nu este remunerată în raport cu volumul de muncă depus sau în funcție de volumul producției realizate. Un cost fix nu variază pe termen scurt, indiferent de schimbările în volumul producției sau în nivelul vânzărilor. Acesta este o cheltuială de exploatare curentă care nu poate fi evitată, cum ar fi plata unei chirii.

În mare parte, costul indirect nu este un cost variabil, deoarece costurile de regie vor fi realizate indiferent de nivelul producției. De exemplu, atât plata chiriei, cât și amortizarea unui utilaj, care sunt costuri indirecte, vor fi efectuate chiar dacă nu există nicio activitate de producție. Matricea costurilor — variabile și fixe versus directe și indirecte — se prezintă după cum urmează: Exemplu Societatea Alesia SRL prezintă datele din tabelul de mai jos: Tabelul 1.

modelul costului opțiunii

Dacă nu există producție, nu se efectuează costuri variabile Figura 1. Figura 1. Acestea sunt constante ca nivel total, indiferent de volumul total modelul costului opțiunii producției fabricate Figura 2. Figura 2. Tabelul 2.

Optiuni – evaluare pret

Figura 3. Figura 4. Evoluția costului fix unitary O întreprindere cu o proporție ridicată a costurilor variabile poate genera de obicei un profit rezonabil pentru un nivel de vânzări relativ scăzut, deoarece costurile fixe sunt reduse. Pe lângă costurile variabile și cele fixe există și un al treilea tip de cost, care se comportă diferit prin faptul că atât costurile totale pentru întreaga producțiecât și cele pe unitate se modifică odată cu schimbarea volumului de activitate.

modelul costului opțiunii

Acest tip este denumit cost mixt și descrie un cost care include un amestec de costuri fixe și variabile. Exemplu Personalul de vânzări din cadrul societății Alesia este plătit cu un salariu lunar de u.

Acesta este un cost mixt, deoarece are o componentă fixă de u. Figura 5.

Meniu de navigare

Entitățile delimitează costurile fixe ca fiind fie angajate, fie discreționare. Costul fix angajat este un cost fix care nu poate fi ușor schimbat pe termen scurt fără a avea un impact semnificativ asupra companiei. Exemplu Presupunem că Alesia are un contract de închiriere de cinci ani pentru un utilaj de producție, pentru suma de u. Acesta este un cost fix angajat, deoarece contractul de închiriere nu poate fi reziliat cu ușurință.

Declarația săptămânii

Alte exemple de costuri fixe angajate includ salariile personalului cu contracte pe termen lung, amortizarea clădirilor și cheltuielile cu asigurarea lor.

Costul fix discreționar este un cost fix care poate fi modificat pe termen scurt fără a avea un impact semnificativ asupra societății.

  • Indicator pentru opțiuni binare parabolc sar
  • Robot pentru opțiunea binară
  • Она не помнила, чтобы это слово срывалось когда-нибудь с губ коммандера Стратмора.

Exemplu Alesia donează anual u. Managementul are opțiunea de a schimba această sumă pe termen scurt fără a produce un impact semnificativ asupra companiei. Alte exemple de costuri fixe discreționare includ publicitatea, cercetarea și dezvoltarea și programele de formare deși se poate argumenta că scăderea acestor cheltuieli ar putea avea un impact semnificativ asupra companiei, în funcție de valoarea reducerilor.

În general, întreprinderea încearcă să diminueze costurile fixe discreționare atunci când vânzările și profiturile sunt în scădere, deoarece reducerile în această zonă nu tind să aibă un impact atât de important asupra entității, cum s-ar întâmpla prin modelul costului opțiunii de diminuare a costurilor fixe angajate. Dificultăți apar atunci când societățile care se confruntă cu probleme de profitabilitate depășesc costurile fixe discreționare și încearcă să scadă modelul costului opțiunii fixe angajate.

Analiza cost-volum-profit Înțelegerea relației dintre veniturile obținute din vânzare, costuri și volumul vânzărilor se poate realiza prin intermediul analizei cost-volum-profit.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate, la care se renunță atunci când se face o alegere oarecare.

Analiza modelul cost-volum-profit CVP este o tehnică ce examinează schimbarea nivelului profitului ca efect al modificării cantităților vândute, a costurilor și a prețurilor de vânzare. Această analiză se efectuează pentru a planifica nivelurile viitoare ale activității de exploatare și pentru a furniza informații despre: nivelul de rentabilitate a produselor sau serviciilor; volumul vânzărilor necesare pentru atingerea unui nivel specific de profit; veniturile necesare pentru evitarea pierderilor; nevoia de a crește costurile fixe; dimensiunea bugetului pentru cheltuielile discreționare; gradul în care costurile fixe expun compania la un nivel inacceptabil de risc.

Analiza CVP oferă răspuns la următoarele întrebări: Care este efectul probabil asupra profitului prin modificarea prețului de vânzare sau a volumului de activitate?

Maxima ediției

Dacă apar costuri suplimentare, cum trebuie modificate nivelul prețului de vânzare și cantitatea vândută?

Analiza cost-volum-profit este o tehnică de planificare pe care managerii o folosesc pentru a previziona volumul viitor de activitate, costurile necesare, vânzările și profiturile.

modelul costului opțiunii

Ea este o ecuație matematică ce pune în evidență modul în care modificările costurilor și ale vânzărilor vor afecta veniturile în perioadele viitoare. Modelul CVP vizează performanța întreprinderii din perspectiva activității principale de exploatare și comercializare. Astfel, în categoria veniturilor totale, modelul CVP cuprinde veniturile din vânzare cifra de afaceriiar în categoria costurilor, consumul de resurse necesar realizării acestui venit.

Rezultatul reprezintă astfel marja comercială conform contului de profit și pierdere. Cel de-al doilea arată cât din prețul de vânzare al unei unități vândute participă la acoperirea costurilor fixe.

Tradeville » Educaţie » Tradepedia » Optiuni — evaluare pret Optiuni — evaluare pret Stabilirea pretului unei optiuni implica o atenta cantarire a factorilor de piata. InFisher Black si Myron Scholes au fost primii care au oferit un model matematic de incredere prin care traderii sa poata evalua primele optiunilor. Modelul, cunoscut azi drept modelul Black-Scholes, se bazeaza pe conceptul de hedge neutral al optiunii.

Odată ce au fost vândute suficiente unități pentru a acoperi toate costurile fixe, contribuția brută rezultată din vânzarea unităților de produs rămase devine profit.

Exemplu Dacă vinde Punctul de echilibru Modelul CVP are ca ipoteză de lucru faptul că prețul de vânzare, costul variabil pe unitate și costurile fixe totale sunt constante.

Cost de oportunitate

Punctul de echilibru PE este cantitatea de produse care trebuie vândută astfel încât veniturile din vânzare să fie egale primirea de fonduri de pe Internet fără investiții costurile, deci în urma vânzării acestei cantități nu există profit, dar nici pierdere.

Exemplu Câte produse trebuie să vândă Alesia, la prețul de vânzare de 1,5 u. Revenind la ecuația rezultatului, îl vom înlocui cu 0. Calculăm cantitatea vândută pentru care profitul este nul QPE. Cifra de afaceri critică Cifra de afaceri critică sau pragul de rentabilitate este acel nivel al cifrei de afaceri care egalează costurile totale fixe și variabile. Diferența dintre prețul de vânzare unitar și costul variabil unitar Pvu — Cvu este contribuția brută unitară Cbu sau marja unitară pe costuri variabile.

Câștiguri Model de cost de oportunitate. Mulți economiști serioși numesc oportunitatea cel mai important concept pe care se bazează practic toate modelele economice din zilele noastre: de la cele globale la cele aplicate, care au o aplicare practică directă într-o anumită sferă de piață. Care este costul de oportunitate Există o serie de definiții ale acestui concept. Unele dintre ele sunt prezentate mai jos. Costurile de oportunitate sunt profituri pierdute atunci când alegeți una dintre opțiunile de utilizare a anumitor resurse economice, respingând simultan alte opțiuni.

Rata contribuției brute sau rata marjei pe costuri variabile RCb reprezintă, procentual, ponderea contribuției brute unitare în prețul de vânzare unitar. Exemplu Pentru Alesia, În aceste condiții, cifra de afaceri critică CAPE rezultă din înmulțirea cantității la punctul de echilibru cu prețul de vânzare unitar.

Același rezultat se obține dacă se înmulțește cantitatea la punctul de echilibru Intervalul de relevanță Economiștii presupun că relațiile cost-volum-profit urmăresc o evoluție liniară, deși în realitate acestea reflectă un model nonliniar Figura 6.

Figura 6.

modelul costului opțiunii

Evoluția modelul costului opțiunii total și intervalul de relevanță Economiștii limitează problematica modului în care evoluează costurile liniar sau nonliniar la intervalul de relevanță. Acesta reprezintă volumul de activitate în cadrul căruia se așteaptă ca întreprinderea să își desfășoare normal activitatea pe un orizont pe termen scurt în perioada de gestiune— luna curentă sau viitoareiar afacerea va opera cu același nivel al costurilor fixe.

Intervalul de relevanță se referă deci la un interval limitat în ceea ce privește volumul producției sau al activității. Exemplu Volumul lunar de producție pentru Alesia este în mod constant între 8.

În acest interval de activitate, societatea funcționează optim cu aceleași costuri fixe lunare 9.

modelul costului opțiunii

În cazul în care volumul de activitate s-ar situa sub acest interval, întreprinderea nu ar mai avea nevoie de toți șoferii, iar spațiul închiriat ar deveni excedentar, astfel încât costurile modelul costului opțiunii lunare fixe ar fi mai mici. Dacă volumul activității ar depăși cele de ore pentru o modelul costului opțiunii mai mare de Prin urmare, intervalul de relevanță pentru Alesia este de la 8.

Costul oportunității și teoria economică

Numai în acest interval relevant nivelul costurilor fixe lunare este de 9. În interiorul acestui interval de relevanță evoluția costurilor este considerată liniară. Astfel de calcule sunt realizate folosind mixul de vânzări. Mixul de vânzări reprezintă o combinație, în diferite proporții, a cantităților vândute pentru sortimentele de produse fabricate.

Se determină cantitățile care trebuie vândute din fiecare sortiment de produs cantitățile la punctul de echilibru pentru obținerea rezultatului 0. Exemplu Alesia produce și comercializează trei produse diferite: A, B și C.

Volumele de vânzări previzionate sunt prezentate în Tabelul 3.